Vara lui 2021 – Transalpina

Am pornit într-o marți. Veți spune c-am ales prost momentul, eu v-aș răspunde că nu întotdeauna ai de ales. Programarea concediului era făcută din luna februarie, iar destinația era cu totul alta. Trebuia să ne îndreptăm spre Brezoi, unde organizatorii festivalului promiteau marea cu sarea în timpul iernii, mai precis, în plină stare de urgență. Am cumpărat abonamentele cu ochii închiși, ne era dor de orice eveniment live, mai ales de unul în aer liber, printre păduri. Am avut și o rezervare în zonă, trebuia să stăm cinci nopți și să ne bucurăm de muzică și de aer curat.

Chiar când restricțiile se ridicau, organizatorii au anulat evenimentul, fără explicații prea multe. Singurele pe care le-au dat au fost legate de recuperarea banilor și mai precis despre termene stabilite de ei, fără nicio susținere legală. Încă n-am recuperat banii dați în februarie pentru un eveniment anulat în luna mai, dar despre subiectul acesta voi reveni cu alte detalii, și probabil alte înjurături.

În seara zilei de luni a fost una dintre furtunile puternice din seria celor care ne-au vizitat și cerul era încă acoperit de nori negri când încărcam valiza în portbagaj. Ne-a plouat în reprize, dar drumul a fost minunat. Pădurea explodase de la ploile abundente, brusturi uriași mă făceau să mă simt la tropice și flori înalte, galbene, înșirate de-a lungul șoselei au înlocuit strălucirea soarelui. Ne-am oprit la cafea și norii erau tot acolo, încăpățânați, prevestind o treabă deloc bună pentru noi. Așa a și fost, odată ajunși la intersecția spre Transalpina, spre stânga era soare și senin, spre dreapta era negru. Noi am luat-o spre dreapta.

Până la măgăruși am văzut câte ceva, deși era cețos, umed și priveliștea era blurată, ca să zic așa. Am oprit la măgăruși; normal c-am oprit, am făcut fotografii, dar sunt cețoase. Nu vi le arăt, cred că voi aveți de acolo fotografii mult mai frumoase decât ale mele. Mai bine vă povestesc c-am văzut o mașină sport, cu aspect retro, decapotabilă, de două locuri, care mi-a atras atenția și era foarte simpatică în peisajul acela blurat, ploios și rece. Da, era decapotată și avea o valiză vintage, legată pe portbagajul din spate. Unul dintre măgăruși s-a apropiat, și-a băgat botul prin bord și ar fi fost o imagine foarte faină, originală desigur, dacă reușeam s-o prind. Dar n-am reușit!

De la măgăruși mai departe am văzut doar două dungi galbene, fosforescente, care erau marcajele de pe șosea și după care ne ghidam prin norii care coborâseră, pesemne tocmai aveau și ei programare să viziteze Transalpina. După ce-am început să coborâm s-a mai luminat puțin, am văzut ceva din splendoarea peisajului, suficient cât să-mi de-a de înțeles ce-am pierdut. Stăteam pe o costișă abruptă, alunecoasă, deasupra unei văi adânci, iar norii se grăbeau, plutind pe deasupra și pe dedesubtul nostru spre alte creste.

Norii fugari

Printre nori

Se fugăreau sub privirile noastre uimite, mai scăpau câte-un fulger, câte-o rafală de ploaie și ne dădeau scurt de înțeles să ne grăbim la coborâre, că ei mai au o treabă pe acolo.

Înainte de-a urca în mașină, bărbatul meu a cules o piatră de pe pajiște și mi-a întins-o. Are două dungi galbene pe ea, seamănă puțin cu ce-am văzut eu pe o bună parte din traseul Transalpina.

„Are două dungi galbene, să-ți amintească de Transalpina!”

 

La coborâre, am mâncat niște paste bune și un bulz cu mămăligă, gustoase și prezentate foarte fain. Am avut mașina parcată chiar lângă decapotabila care mi-a atras atenția mai devreme și tot ar fi fost originală fotografia, chiar fără măgăruși, dar nu mi-a trecut prin cap s-o fotografiez, măcar atunci.

Cerul s-a luminat, din acel moment am avut parte de soare în fiecare zi și chiar de unul blând, plăcut, domolit de furtunile care se abătuseră peste noi în zilele anterioare.

N-am oprit la Târgu Jiu, era deja târziu, n-am vrut să fușerim obiectivele din acest oraș, doar pentru a le bifa. În trecere, am rămas cu imaginea unei clădiri impresionante, pe frontispiciul căreia am zărit scris din mersul mașinii „Colegiul Național Tudor Vladimirescu”. Minunat edificiu!

Mi-au plăcut și satele înșirate pe șosea, îngropate în flori și verdeață, drumul a fost bun și nici aglomerație n-a fost. Am mers întins până la Orșova, pentru că acolo aveam cazare rezervată și dintr-o dată m-am trezit căscând ochii mari la Dunăre, de ale cărei ape îmi era extrem de dor.

Pe șoseaua asta, care are o celebritate incontestabilă ca vecin de șerpuire, m-aș tot plimba, aș reveni, aș da ture și nu m-aș plictisi niciodată.

Șerpuirea s-a terminat imediat după sensul giratoriu, pentru că intrasem pe faleza lungă, dreaptă și verticală, întocmai ca o coloană vertebrală. Mai precis, coloana vertebrală a Orșovei, un oraș care m-a cucerit de la prima vedere.

Fotografia mea nu face dreptate falezei de la Dunăre, dar să știți că n-am făcut-o eu!

Am tras la Casa Clau, aveam rezervare făcută pe Booking în regim nerambursabil, un risc pe care mi l-am asumat cu bună știință.

Și n-am greșit, am ales după punctajul dat de alți turiști, după fotografiile încărcate din acel loc. M-am aventurat să dau un mesaj gazdei, cerând o cameră cu priveliște frumoasă și am primit-o. Camera era tot ce-mi doream, iar priveliștea de pe terasele pensiunii mi-a depășit cu mult așteptările. Mulțumesc gazdei pentru serviciile oferite!

Seara am băut o bere la halbă pe un ponton, legănată de apele calme ale fluviului meu preferat, iar a doua zi am băut cafeaua aici!

Ce altceva mai poți cere într-un concediu?

Vara continuă, mai treceți pe aici!

4 thoughts on “Vara lui 2021 – Transalpina”

  1. Claudia ( Casa Clau ) spune:

    Va Ador ♥️ Oricând va aștept cu mare drag ♥️♥️♥️

    1. Delia spune:

      E o plăcere să constați că se poate întâmpla și așa: să plătești pentru servicii care să fie chiar ceea ce promit că sunt! Vă doresc un sezon turistic foarte rentabil, o meritați pe deplin! În ceea ce mă privește, îmi doresc să revin, pentru alte cafele de dimineață savurate pe terasa Clau!

  2. Rodica spune:

    Ce minune ca ai reusit sate bucuri de trei zile de concediu !
    Este adevarat ca te-au ajutat locurile prin care te-ai perindat .

    1. Delia spune:

      E adevărat, locurile și compania!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Post