Relax

Fierbinte vară, nu-i așa?

Și chiar dacă am dat masca jos, tot sufocantă atmosfera. Și aglomerată, mai ales în traficul turdean, deloc fluidizat, mai degrabă sugrumat de lucrările interminabile din toate colțurile orașului. N-am să înțeleg niciodată de ce trebuie să înceapă atâtea lucrări deodată și să nu finalizeze niciuna? Turdenii știu despre ce vorbesc, iar cei care nu-s din zonă, mai bine să nu afle. Celor din urmă, un sfat prietenesc: ocoliți Turda în concediul ăsta! Dacă vor termina lucrările, vă dau eu de știre.

V-aș putea spune mai multe despre subiectul „trafic” și „drum în lucru” la Turda, dar n-am chef acum. E un soare amețitor și aerul miroase a vacanțe. În Durgău, temperatura apei e ca-n cadă, uneori e aglomerat, dar starea de bine care te inundă atunci când te scufunzi în apa sărată îi amorțește pe toți și e liniște. Liniște și bine. Mai urmează câteva zile bune de vară, seri lungi, apusuri violete, nopți cu lună și stele pe ceruri limpezi. Să ne bucurăm de ele, asta ne-a învățat cel mai bine pandemia care a trecut, zic eu. Să ne bucurăm, așadar, de fiecare zi de vară până-n seară, așa cum putem fiecare dintre noi.

Săptămâna viitoare trebuia să fiu la festival. Un festival anunțat cu surle și trâmbițe toată iarna, și anulat chiar când vara bătea la ușă. Am cumpărat abonamentele în februarie, când pandemia era departe de a fi sub control. Cu toată starea de urgență, organizatorii mi-au încasat prețul a două abonamente, o sumă deloc nesemnificativă. Am făcut rezervări pentru cazare și am încurcat și planurile altora, cu ocazia asta. Am trăit toată primăvara cu gândul la iulie, în care se presupunea că voi merge la festivalul de blues și voi retrăi minunata experiență a muzicii live.

Apoi, în luna iunie, exact după ce restricțiile au fost ridicate, am primit un email de la organizatori. Festivalul era anulat, iar fraierii care cumpăraseră abonamente erau invitați să le folosească in 2022. Serios? Mi-am cerut banii înapoi imediat ce organizatorii au permis asta, prin regulamentul impus tot de ei. Încă îi aștept!

Probabil vom primi banii, la un moment dat. Nu despre asta e vorba, nu asta mă supără cel mai tare. Este vorba despre așteptări! Despre iluzia cu care am trăit toată primăvara, așteptând luna iulie și festivalul de blues. Despre lipsa de viziune a organizatorilor, care au anulat festivalul tocmai când toată lumea se aștepta să se țină, pentru că restricțiile erau relaxate. Era foarte simplu să invite trupe din țară, artiști locali, de pe stradă…ce-o fi, dar să fie muzică live. Regretul meu include și alte pierderi. Puteam alege alte festivaluri, care s-au ținut și la care am renunțat, pentru festivalul de blues. Pierderile astea cine le compensează?

Între timp, mama s-a operat. „33 de grade Celsius și o proteză de șold” ar putea fi titlul unei noi nuvele. Ar fi din nou inspirată în fapte reale, v-ar deranja?

Concediul programat încă din luna februarie a rămas, așa că săptămâna viitoare plec prin țară. Revin cu detalii, la un moment dat. Sper să fiți tot pe aici.

Și nu uitați, postarea din data de 26.06 conține un link cu FIN DEL MUNDO, o carte numai bună de citit la Durgău, sau pe malul mării, sau pe prispa casei, unde o fi și unde vă toropește căldura!

Vacanță faină s-aveți!