Primul a fost Rol

Primul a fost Rol

Culmea, i-am uitat numele. A trebuit să apelez la ajutoare pentru a-mi aminti numele primului meu câine.

Eram prin clasa a V-a când mi l-a adus tata. De fapt, nu l-a adus acasă, îl țineau bunicii mei din Viișoara. La Momo avea cazare în debaraua cea friguroasă. Care nu era o debara, era camera de la stradă, nelocuită și neîncălzită. Aici i-au așezat o pătură pe podea și aici l-am văzut eu prima dată. Un pui roșcat, de vijlă maghiară, cu pielea creață și urechile clăpăuge. Cel puțin așa mi-l amintesc eu, poate că nu erau clăpăuge.

l-am vizitat de câteva ori acolo, apoi l-a adus aici, la casa unde stau acum. Curtea era pe atunci comună cu a vecinilor, iar Luța l-a legat, câinii nu se țineau liberi în curțile oamenilor. Tata n-a fost încântat de idee, dar n-a spus nimic. M-a lăsat să cred că am un câine pe care îl cheamă Rol, legat în curtea casei de la Mihai Viteazu.

Apoi, într-o zi, mi-a spus c-a dispărut. „Unde a dispărut?”, oi fi întrebat eu. „L-au furat”, cred că mi-a răspuns. De fapt, nu știu ce mi-a răspuns exact, dar a lăsat să se înțeleagă că a fost furat. Abia mai târziu am aflat că l-a dat unor vânători, explicându-mi că un câine ca Rol nu merită să stea în lanț. Nu m-a impresionat explicația lui, niciun câine nu merită asta.

M-am bucurat foarte puțin de primul meu câine. N-am ajuns să am amintiri cu el, mai mult decât v-am povestit deja. Poate l-am văzut de câteva ori când era pui, apoi a dispărut. Îmi amintesc doar lacrimile pe care le-am vărsat, atunci când am aflat de dispariția lui. Eram la școală, îmi amintesc ca acum. Nu știu cine mi-a spus și nu știu nici măcar dacă e o amintire reală, aveam vreo 11 ani.

Nu prea înțeleg gestul tatălui meu, nici acum, după mulți ani de la întâmplare. Dacă mă gândesc acum în urmă, cred c-aș fi preferat să nu-l fi primit niciodată pe Rol.

Rol, Aris, Bruno, Brutus, Luci, cei mici, care nu sunt ai noștri, dar tot ai noștri sunt, Zack și Loki. V-am spus povestea lor, ș-am încălecat pe-o șa, iar dacă mă ține inspirația, vor urma și altele.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Post

BrunoBruno

Bruno A fost singurul blond din familie. L-am luat de la crescători de rasă, era un Golden Retriver și nu mai știu de ce am ales chiar rasa asta. Ne-am

Mă laud!Mă laud!

Promiteam să revin cu detalii despre munca Dariei. Unii știți, de câteva zile am aniversat 34 de ani de căsnicie. Am primit, printre altele, cadoul de mai jos. Noi, în

Amores perrosAmores perros

În fiecare an, copiii mei salvează câțiva căței de prin pădurile din zona Buru. Dacă mergeți des spre munte, ați observat desigur numărul mare al câinilor abandonați care patrulează pe