Am fost la Jazz in the Park

Săptămâna se anunța noroasă și cu multe ploi. Aveam planuri și așteptam începerea festivalului Jazz in the Park din Cluj. Mai precis, joi. Patru zile de muzică live, patru scene construite în spațiul muzeului etnografic. Plus alte activități, dacă te plictiseai lângă scene. Nu m-am plictisit, dar am trecut pe la standuri, din curiozitate, chiar dacă setea de muzică live era mare; au trecut doi ani seci de la ultimul concert la care am participat.

Joi a plouat sporadic, vineri a plouat non stop. Am aflat și eu cum e să stai la un concert în aer liber pe ploaie, nu experimentasem încă senzația și, din păcate, am aflat. Pelerinele de ploaie ne-au salvat oarecum, deși am ajuns acasă cu hainele lipite pe pielea zgribulită. Vineri a fost diluviu, noroiul amenința să transforme festivalul într-un fel de Woodstock, dar n-a fost așa. Organizatorii au împrăștiat pietriș, au pavat aleile și totul a fost ok. Spectacolele live au ținut moralul sus și atenția spre scene, nu spre norii joși și negri.

A fost plin, pelerinele și umbrelele ascundeau fani de muzică fericiți că sunt acolo. Cel mai pregnant din aceste două zile îmi va rămâne mirosul de balsam de rufe și de detergent care se ridica din hainele umede ale spectatorilor. Probabil va rămâne un miros pe care îl voi asocia mereu cu muzica celor de la Trigon, Mircea Tiberian Trio, The Comet is Coming, Erik Truffaz Quartet, Luiza Zan, a lui Yussef Dayes, câțiva dintre cei care ne-au ridicat moralul joi și vineri.

Sâmbătă și duminică vremea s-a răzbunat și n-a mai fost vorba despre ploaie. Doar despre muzică. Au fost familii cu copii și familii cu căței, festivalul fiind friendly pentru ambele categorii. Și nimic, nici măcar un plafon jos de nori n-a mai stat în fața bucuriei de a asculta muzica live.

Impresionant: am văzut familii complete, bunici, copii, nepoți bucurându-se de aceeași muzică.

Cucerită: un cuplu de îndrăgostiți de la concertul lui Asaf Avidan, complet fascinați de artistul pe care îl vedeau pe scenă.

Surprize: Blazzaj, Trigon, Maria Șimandi cu trupa ei.

Trei recomandări: Elena Mândru Quartet cu „Foliage”; „Doina” Teodorei Enache-Brody; „Soupir Eternel” sau orice de la Dhafer Youssef.

Am fost la prima ediție a acestui festival și acum, la a zecea ediție. Septembrie a început cu muzică live și va culmina cu cel mai mare eveniment din acest an, din punctul meu de vedere. Ce zic, cel mai mare din ultimii ani, din categoria lui: concertul Sting. Vă povestesc și despre el, în curând.

Mai veniți pe aici și mulțumesc că ați fost!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Post